Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.
Charles W. Eliot
Cu mare drag îmi amintesc de anii ‚’80 , când copil fiind descopeream frumuseţea orelor de limbă şi literatură română având ca mentor o distinsă doamnă profesor din provincialul orăşel Piteşti. Parcă nici gerul năpraznic cu temperaturi foarte scăzute şi nămeţi care sprijineau gardurile caselor nu era atât de “reuşit” de mama natură, încât să mă facă să chiulesc măcar o singură dată de la minunatele ore de literatură. Cei care iubesc acei ani cu aroma copilăriei, îşi amintesc desigur că săracele librării nu puteau satisface dorinţa de a citi şi studia ceea ce reprezenta programa şcolară, dar mai ales ceea ce era lucru suplimentar şi pe care îl prestam în vacanţe. Aşadar, strângeam într-o puşculiţă uitată de vreme toate economiile mele, renunţnd poate de prea multe ori la biscuiti si gogosi si eram cu ochii pe “magazinul de carti” cand primeau marfa sa-mi mai cumpar cate o carticica pe care s-o pun la rang de cinste in umila biblioteca personala. Astfel, au fost asezate cu multa grija pe rafturile simple, Mara, Neamul Soimarestilor, Moara cu noroc, Morometii, Amintiri din copilarie, diverse poezii de Eminescu, Goga, Labis si multi altii, ajungandu-se la un numar de ordine care depaseste cateva sute. Destul de putin, insa pentru un copil din acele vremuri reprezenta o adevata reusita: sa strangi volume intregi cand acele scrieri se gaseau foarte greu. Astazi le privesc cu nostalgie cum au copertile “jumulite”, paginile ingalbenite de timp si prafuite de vreme asteptandu-si cititorul dornic de poveste sa-si alimenteze intelectul descoperind un univers care este extrem de departe de ceea ce traim in secolul grabit spre nimeni nu stie unde. Mai vibreaza astazi cineva udand perna cu lacrimi dupa ca afla totul din Moarea caprioarei?. Imposibil de oprit lacrimile copilariei mele care si-au gasit izvorul in nenumarate scrieri de o valoare incomensurabila.
Satriana
Niciodata san nu termini o carte doar pentru ca ai inceput-o.
John Witherspoon.
Nici un tanar al vremurilor noastre nu cred ca ar renunta la o placere cat de mica ar fi ea, pentru a-si rupe macar o umila ora din zi in lecturarea unei carti, fie ea chiar si amintirile povestite de Ion Creanga. Ei bine, neregasindu-te in acel copil poznas rupt din autenticul sat romanesc, cu peripetiile care l-au facut atat de cunoscut in literatura clasica chiar de nivel international, cum sa-ti cunosti originile juvenile, cum sa te identifici cu cu puiul de roman? Macar de-ar fi vizionate putinele ecranizari ale operelor de valoare si tot ai ramane cu ceva. Am revazut de curand pentru a nu stiu cata oara o ecranizare romaneasca foarte valoroasa, Tanase Scatiu, avandu-l in rolul principal pe fantasticul Victor Rebengiuc. Cred ca foarte multi dintre tinerii de astazi nici macar nu au auzit de un astfel de film, ce sa mai zicem de vizionat! Fenomenala interpretare, superb film. Si sunt destul de multe de asemenea valoare artistica, insa mult prea putin promovate. Este adevarat ca explozia de pelicule care este la indemana oricui este conectat la internet, iti da ocazia sa te lasi prada comoditatii si superficialului, insa intelectul personal trebuie sa fie acela care sa te indrume catre adevarata valoare, indiferent despre de domeniu ar fi vorba. Exista ecranizari exceptionale care din pacate sunt vizionate doar de cinefili si iubitori de artistic. Cred ca a compara un simplu film de groaza sau chiar vestitul Avatar cu romanescul Ion sau Rascoala reprezinta ceva ce nu-si are rostul. Sa ne cunostem istoria siliteratura nationala si apoi putem sa devenim sustinatori ai unor pelicule tehnicizate di computerizate unde interpretarea actoriceasca de multe ori nici nu exista.
Nu sunt absolventa de litere si nici de arta teatrala sau regie film, dar conteaza specializarea de licenta atunci cand, spre exemplu urci in tren si incerci sa socializezi cu oameni pe care-i vezi pentru prima data, iar prima impresie conteaza, zic eu destul de mult pentru a-ti contura imaginea spirituala a celui din fata ta?!
Satriana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu