Cartea este viata timpului nostru.
Vissarion Grigoryevich Belinski
Cand am inceput aceasta “poveste” despre carti, oameni si timpuri nu mi-am impus ca eu, anonima, sa schimb lumea, dar am sperat totusi ceva. Cititorule, fie ca esti copil, adolescent sau parinte, nu trece ca vantul peste aceste randuri, si zaboveste catusi de putin asupra lor si priveste-ti propria persoana, priveste langa tine, atunci cand seara obosit te intorci de la munca, asculta cuvinte ce zboara prin tramvaiul grabit spre statie si incearca sa-ti pui intrebari la care ar trebui sa stii raspunsurile: merita oare sa schimbam frumosul pe tehnic, sa ne intoarcem fata mai mult spre computer si aproape niciodata catre paginile ingalbenite, sa “sorbim” un film usurel cine stie de pe unde copiat si sa uitam de Ciulei sau Nicolaescu?
Nu merita catusi de putin, va spun din experienta proprie. Minimele cunostinte de cultura generala nu vor putea fi asimilate doar prin simplul citit al informatiilor de pe desktop, ele avand nevoie de dorinta launtrica a individului care nu vrea sa para penibil sau ridicol in diverse domenii ale vietii sociale, si face eforturi pentru a scapa de statutul de nestiutor si a-l capata pe cel de om civilizat. Voi ce credeti, poate fi un nedorit pleonasm?!
Cred ca si asa nedorit si este de preferat unui individ mecanicist care nu stie decat de tasteze sau sa butoneze.
Acum, ca sfarsitul povestii se face simtit, nu doresc decat cateva clipe aplecate asupra celor scrise si mai ales vreau sa-l asigur pe acela pe care putintel mai sus il numeam copil, parinte, adolescent ca nu am intentionat sa aduc ofensa nimanui; doar am istorisit de-ale vietii cu tot ce are ea, si mai bun sau mai rau. Multi ma vor condamna, putini poate imi vor da dreptate. Eu, ca si muritor sunt vremelnic pe acest pamant, cartea insa parcurge , indraznesc sa spun, chiar eternitatea, aduncandu-ne de acolo maximele celebre pe care le-ati savurat la inceputul fiecarui articol. Si atunci, intreb, poate ea sa treaca vreodata pe un loc secund in lupta cu tot ceea ce tine de sursa a cunoasterii umane?!
Satriana
Cartile, consider ca au puterea de a opri timpul in loc, de a-l face sa se retraga sau sa se arunce in viitor.
Jim Bishop
Acestea sunt timpurile pe care ne straduim sa le parcurgem, cu demnitate, mai mult sau mai putin. In tumultul zilelor si al realitatii ne chinuim sa nu ne lasam “asfixiati” de informatia prea usor accesibila, prin intermediul televizorului, spre exemplu. Numai cu putinul pe care ni-l ofera stirile zilnice sa ne hranim intelectul si asa mult prea bombardat de ridicol?! Sa “privim” doar catre politic, cand acesta este cel mai sarac in estetic si ne indruma gandul catre o lume viciata de lupte ascunse, este cea mai crunta greseala pe care adultul o poate face in goana sa de a-si asigura existenta. Sa arunci o carte intr-un colt de biblioteca(care oricum ii este aproape straina) si s-o lasi uitarii chiar absolute, este din nou un fapt foarte gresit si de condamnat,si o sa si explic de ce sustin asta. Tanarul nostru, cat de dornic ar fi in a ajunge in timp record , la club sau la Mc Donald’s, isi poate rupe cateve zeci de minute pentru a se desfata cu ceva pagini de lectura de buna calitate. Cu siguranta ca o poate face, si astfel cand isi intalneste prietenii nu va mai face crase greseli de exprimare si nu va adopta limbajul colorat pe care-l auzim prim metrou, autobuz sau alt mijloc de deplasare. Exista riscul ca, facand ceea ce mai sus am relatat, cu coltul prafuit al bibliotecii, sa nu poata opri timpul in loc si sa-i devina mentor intelectual si sa accepte foarte usor alti”mentori” gasiti la colt de strada sau in spatele blocurilor care ofera ceea ce ei stiu cel mai bine: o viata usoara presarata de incultura si minimala educatie care nu-l poate plasa, pe termen lung, decat intr-un”colt” al societatii.
Satriana
O biblioteca nu este un lux, ci una dintre necesitatile vietii.
Henry Ward Beecher
Norocul meu este ca am o biblioteca “bunicica” si pe care cu drag am pus-o la dispozitia nepotilor mei sau a cunostintelor interesate, dar slabe sanse ca cineva din cei mentionati sa-si rupa putintel din timp si sa ma intrebe de vreun autor. Ele stau si-si asteapta doritorii de frumos intr-o tacere care se ascute an de an. Nu pot lupta sarmanele file cu ceea ce ofera contemporaneitatea; fals, vulgar la orice colt de strada, cluburi si atitudini de fite, emisiuni care mai de care mai “dezbracate” care numai valoare nu promoveaza. Este mult mai simplu sa butonezi telecomanda si sa alegi programul care te solicita cel mai putin din punct de vedere intellectual. O carte are pretentii de la cel care citeste dorind sa fie inteleasa si parcursa nu in doi timpi si trei miscari, ci incet, in asa fel incat sa lase o urma in puterea de intelegere a cititorului. Asadar, am “strans” ceva timp cum Bishop spune despre scrieri, sunt mandra, si-n putinul timp liber “il rasfoiesc” cate putin aducandu-mi aminte de vremuri trecute in care valoarea mai avea ceva greutate.
Vreau sa-mi asigur cititorul ca nu o extremista retro insa, oameni buni, apeland toata ziua(chiar si noptile) la calculator nu devenim ca si el? Simple masini de copiat care nu pot emite judecati originale. Oare acesta sa fie viitorul, al copiilor foarte rapizi in arta tastarii si cam atat?! Daca spre astfel de teluri ne indreptam totul va deveni din ce in ce mai sumbru si mentalul va fi inlocuit cu masina. Si inca ceva. Eu chiar tind sa cred din ce in ce mai mult, ca magistrala problema a viitorului o s-o constituie lipsa comunicarii(acea naturala comunicare, intra si interpersonala) si copilul nostru nu va comunica decat cu virtualul inselator.
Satriana
